Considerăm că Emil Brumaru are cea mai remarcabilă voce din poezia românească contemporană, în sensul ei clasic. Iar versurile sale au toate ingredientele unui brand cultural: stârnesc curiozitatea, atrag, devin memorabile, fac publicul să zâmbească până la rușine sau îl pun pe gânduri de o seninătate neînțeleasă, cuceresc deopotrivă și omul de rând și intelectualul, plus, mai presus de toate, respiră în ritmul orașului, literă cu cuvânt.
În schimb, Iașul, deși aflat mereu în ultimii ani într-o căutare stearpă a identității sale culturale apuse, a ajuns să conștientizeze un pic cam târziu această valoare, care, ca într-o poveste cu tâlc, locuia chiar sub nasul său, chiar în centrul orașului.
Abia trecerea în neființă a poetului a făcut ca lucrurile să înceapă să de dezmeticească. În online, vocile ieșenilor s-au coalizat în regrete, oamenii de litere au început să și-l asume cu toții, televiziunile care nu l-au menționat au devenit vrăjmașe iar internetul a început să se umple de poezie.
Astfel am zis și noi că acum e momentul. Că ar fi o idee bună să nu ne mai plăngem că tinerii nu citesc, că ieșenii nu mai consumă, că românii nu mai vin înspre poezie. Vrem să vedem ce se întâmplă dacă ducem poezia în mijlocul Iașului, nas în nas cu publicul, exact în spațiul cel mai râvnit și urmărit de publicitate. Poate acum e momentul și poate aceasta e o cale. Poate fi un omagiu sau o dovadă de ipocrizie. Poate fi consumerism sau o experientă nouă de trăire a poeziei. Poate să placă sau să stârnească scandal. Important e să fie.
Mecanism:
Selectăm fragmente a câte 2/3/4 versuri din poeme diferite din volumul Opere V de Emil Brumaru.
Fiecare fragment devine un clip în sine, care este distribuit, pe rând, în toată rețeaua WINK – ecrane digitale în mijloacele de transport în comun, billboarduri digitale @ Moldova Center și Videowall cu doua feţe @Palas Foodcourt. Timp de 3 luni, versurile se înnoiesc cu altele 1 dată pe săptămȃnă.
